Clik Aici!
Stiri Romania

Fetițele De O Frumusețe Rară De La Glina Se Zbat Pentru Ziua De Mâine

De
Maria Andrieș,
Eli Driu (foto),
George Capoeanu (video),
Ionuț Ștefan (montaj),

Acum trei ani, un preot din Glina a cerut ajutor pentru o familie cu patru copii, rămași orfani de tată. Libertatea i-a vizitat în 2016, în căsuța unde locuiau împreună cu mama lor și le-a scris povestea. Patru copii de o frumusețe ieșită din comun, cu ochii albaștri, trăiau într-o sărăcie lucie, în margine de sat, în vecinătatea rampei unde ajungeau gunoaiele Bucureștiului.

  • Impresionați de caz, cititorii Libertatea au trimis donații pentru familia Asăvoaie, rămasă atunci fără nici un venit, fără sprijin, după pierderea tatălui.
  • Din multele fotografii făcute la casa lor, Libertatea a ales două și le-a pus, mari, pe pereții din redacție, una chiar la intrare. Sunt chipurile frumoase ale Andreei și Adinei, fetele cu ochi albaștri și păr blond, care la 10 și 14 ani te privesc profund și parcă vor să le înțelegi durerea din priviri.
  • După 3 ani, i-am vizitat din nou pe copiii cu chip de înger. Au crescut cu nevoi și cu lacrimi pe obraz. S-au descurcat cum au putut, din salariul mic al mamei și au rămas să își poarte tatăl doar în gând. Când li se face dor, se uită la fotografii. Când nici asta nu îi mai alină, plâng de dor.
  • Viața grea i-a forțat să se maturizeze mai repede decât alții de seama lor. Au învățat să trăiască din puțin și să se descurce cu greul. Copiilor le-a rămas speranța, iar mamei, dorința de a-i vedea într-un loc mai bun.

Mama care face minuni cu aproape nimic

Mama, Cristina,
și-a găsit de muncă, e femeie de serviciu la două scări de bloc, de unde primește
salariul minim pe economie, adică nu mai mult de 2.050 de lei, din care, după
ce plătește taxe și impozite la stat, mai ajunge acasă cu 1.265 de lei, bani
care trebuie să îi ajungă pentru o lună. Are însă un program care-i permite să
nu lase copiii prea mult singuri.

În decembrie 2016, această poză a surorilor Asăvoaie emoționa puternic publicul LiIbertatea

“Cu alocațiile
lor și cu alocația suplimentară, se fac cam 1.400 de lei pe lună. E de-ajuns,
ne descurcăm”, spune femeia.

Pe chipul ei, sub
pliuri, se vede tiparul frumuseții copiilor, în blondul curat al părului, în
apele verzi-albastre ale ochilor încercănați și în linia proeminentă a gurii,
care zâmbește rar, chinuindu-se parcă.  

Cristina își amintește de vremurile bune, când trăia soțul ei și locuiau la București

Fiica mai mare, Andreea, are 17 ani și stă, în cea mai mare parte a timpului, la Brașov, cu prietenul ei. Pentru Cristina, asta a devenit marea grijă, de când a rămas văduvă: să-și țină în frâu copiii, să nu se piardă pe drum.

“Băiatul cu care
stă e cuminte, muncește, nu e vreun șmecher, am încredere în el. Dar tot nu-mi
place s-o știu departe de casă”, oftează mama.

Adina avea 10 ani când și-a pierdut tatăl

Adina are 13 ani și e elevă în clasa a opta, la școala din Glina. În timpul liber, are grijă de bebelușii gemeni ai unor rude din sat. “Nu e deloc greu să am grijă de ei, mă joc cu ei și îi adorm, de hrănit se ocupă bunica lor”, spune fetița.

Alex, doctor de biciclete, Mario, pasionat de desen

Mario are acum 10
ani și este la fel de timid ca în urmă cu trei ani, cu greu se lasă
fotografiat. Și-a păstrat pasiunea pentru desen și pentru cărți.

“Casa am
văruit-o, avem lumină, avem și frigider, avem tot ce ne trebuie”, afirmă
Cristina. Mașină de spălat? Nu, pentru că n-au apă curentă, spală de mână.

Alex (în tricou albastru) crede că orice bicicletă poate și trebuie să fie salvată

Alex, băiatul de 14 ani, meșterește biciclete vechi. A
umplut ograda cu ele. Unele mai funcționează, târându-și lanțurile prin praf, ca
sclavii Romei, altele, nu. Sunt doar bucăți de schelete din metal, luate în stăpânire
de găini. Dar Alex nu se îndură să le arunce. Mama lui spune că vrea să devină
mecanic auto. Are nevoie de bicicletele vechi, să le studieze.

Alex intră pe poartă cu o căruță, mânând calul din picioare,
înconjurat de puștii vecinilor ca un prinț de către curtenii săi. Au fost la
câmp, să aducă iarbă pentru animale.

Casa unde locuiesc Cristina și copiii aparține unui prieten de familie

Nu e căruța lor, nici calul, nici câinele plictisit care întâmpină atelajul nu e al lor. Sunt ale familiei de alături. Cristina are în curte doar câteva tufe de busuioc, o canapea veche, acoperită cu mușama, și două butoaie pentru apă.

Fotografiile de familie și lipsa tatălui

Din casă, Cristina iese cu brațul plin de fotografii de
familie. Copiii ei mici, lângă brad, Andreea în clasa întâi, Mario lângă Moș
Crăciun, Alex pe genunchii tatălui.

Alex, alături de tatăl său, în prima zi de școală

Tatăl lor a fost un bărbat cu obrazul prelung, cu trăsături
fine și ochi scânteietori. Adina se uită la poză fără să spună nimic, Cristina
nu poate încă s-o privească. Soțul ei a murit de ciroză hepatică, boala a
evoluat rapid, după ce fiul lor mai mare s-a prăpădit, din cauza drogurilor. “A
murit de supărare”, oftează Cristina.

Să pună pâine pe masă pentru patru copii nu i se pare greu acestei
femei de 53 de ani, greul e să ducă o casă fără cineva alături, trăind cu
spaima că va scăpa copiii din mână sau că aceștia își vor irosi șansele la o
viață bună, pentru că ea nu poate să-i îndrume.

Adina e mâna dreaptă a mamei, are grijă de casă și de fratele mai mic

Ce s-a schimbat în acești ani pentru copiii frumoși de lângă groapa de gunoi? S-au obișnuit cu lipsa tatălui, fiecare în felul lui.

Un părinte cât pentru doi și multe nevoi

Mario stă mai mult în casă, jucându-se pe telefon, apoi iese
la poartă și se întâlnește cu prietenii lui, să vadă care-a obținut scor mai
mare la joc. E un copil singuratic, monosilabic cu străinii, își face singur
temele, stând pe brânci, lângă o mică noptieră, desenează sau se uită la
desene, la TV. “Nici nu-l simți în casă“, îl laudă mama.

Și Alex e la fel, puțin comunicativ, se ferește de poze cât
poate. Doar că el are grupul lui de băieți desculți, asupra căruia domnește
împărțind cu justă măsură bobârnace și capace.

Vocea Adinei tremură când spune că îi este dor de tatăl ei:
“Aș da orice să îl mai văd o dată.
Să mă ajute la teme”.  Adinei îi
place franceza, cel mai mult, apoi sportul, istoria. Nu se dă în vânt după
engleză, nici după română. La matematică e “așa și așa”.

Cristina se frământă pentru viitorul celor patru copii ai ei

Cu toate ajutoarele trimise, la ocazii, de străini
binevoitori, Adina și frații ei au, ca oricare copii care pierd un părinte,
ceva din gravitatea adulților, chiar și în joaca lor. S-au prins că trebuie să
crească repede, să-și facă un rost și mai repede, să pună și ei umărul la
treburile familiei.

Acum avem curent, televizor, internet, telefoane, asta și-au dorit copiii foarte mult. Un frigider ne-ar trebui, că la al nostru îi cade ușa.

Cristina Asăvoaie

Cristina i-ar vrea la școli profesionale, unde a auzit că
pot lucra ca ucenici, în restaurante, în ateliere, în saloane. “Învață, dar și
lucrează, ies cu o meserie”. Mama nici nu îndrăznește să pronunțe cuvântul
“facultate”, nici copiii ei nu se gândesc
atât de departe. Orice drum care duce afară din Glina e un drum bun.

Dacă i-ar vedea
pe toți terminând opt clase, Cristina ar fi mulțumită. Dar Andreea și-a
întrerupt școala și în zadar încearcă s-o convingă mama ei să reia gimnaziul,
la frecvență redusă.

“Poate se va mărita, poate nu, nu știu ce alege, să vedem”, spune Cristina.

Viața lângă groapa de gunoi

Cristina și
copiii ei își permit doar supraviețuirea, și nu într-o metropolă, ci într-o
margine de lume, unde, când s-a închis groapa de gunoi, s-a pus un lacăt și
peste orizont.

Fabrica unde se sortau gunoaiele dădea de muncă în zonă. Scotocitul
prin gunoaie era pentru unii un mod de viață. Cei care explorau mormanele de
deșeuri găseau lucruri care puteau fi vândute sau valorificate în vreun fel sau
altul.

“Era munca lor, nu furau de la nimeni, câștigau și ei un
ban. Am auzit că s-ar redeschide groapa, bine ar fi”, spune Cristina.

În Glina, mirosul aerului e încă îmbibat de gaze sulfuroase.
Orhideele își trag grația din gunoi de grajd. Nuferii își înalță bobocii grași deasupra
mâlului.

Familia frumoasă a Cristinei caută să-și prindă rădăcinile în locul unde marele oraș și-a exilat, păcălindu-se singur, urâțenia. Rămâne cu speranța, niciodată abandonată, la un loc mai frumos și la o viață mai bună.

În vizită la Libertatea

După ce Libertatea a fost în casa familiei Asăvoaie, Adina
și mama ei au acceptat invitația de a veni în vizită în redacția ziarului.

Una dintre fotografiile făcute în 2016, în fața casei lor,
se află la intrarea în sediul ziarului.

În luminile studioului TV, Adina se simte în largul ei, dar
zâmbește cu efort. Se uită la poza ei veche, se întreabă cât a crescut.

În vizită la Libertatea, Adina s-a amuzat de poza ei de acum trei ani

“Nu îi mai făcuse nimeni o poză așa, cum trebuie, până
atunci”, își amintește Cristina.

De la Crăciunul 2016, i-a rămas această imagine luminoasă:
copiii ei, bucurându-se de jucăriile primite de la cititorii Libertatea. Atunci,
copiii își pierduseră tatăl cu două săptămâni înainte, dar căpătaseră o rază de
speranță.

Cristina și fetele ei au fost invitate atunci și în
studiourile unor televiziuni. Apoi cortina a căzut, magia sărbătorilor s-a
risipit și familia Asăvoaie a continuat să se zbată pentru traiul zilnic.

Cristina și fetița ei au uitat pentru câteva zeci de minute de grija zilei de mâine

Adina nu-și găsește locul în fotoliul mult prea mare și comod din studioul Libertatea. Stă stingheră pe margine, cu mâinile în poală, atentă la ce spune mama ei.

Cristina și-a pus bluza cea bună, cu dungi albastre și dantelă, și-a dat un pic de ruj pe buze, și-a strâns părul, netezindu-l cu grijă în fața oglinzii vechi de pe prispă. Ea vede Bucureștiul zilnic, când merge la serviciu, de la șase dimineața. Ia maxi-taxi, apoi tramvaiul. Cam o oră de drum.

Adina vrea să ajungă fotomodel

Pe Adina însă o încântă orice vizită în oraș. E aglomerat, e
murdar, e agitat, dar “e mai frumos decât în Glina”.

“Cât de mirată era Adina de toate când am adus-o pe la patru
ani în București. Și lui Mario îi
place Bucureștiul, mă roagă să-l iau, să-l plimb cu metroul”, râde Cristina.

Ducându-se și
venind de la serviciu, femeia s-a uitat după școli, unde ar putea să-și dea
copiii. Școli de meserii. Copiii se uită după partea mai puțin practică: culorile
de la fast-food, scările rulante, trenurile argintii de sub pământ. 

Vizita la redacție a fost un prilej pentru noi fotografii cu Adina

Stând lângă poza ei de acum trei ani, Adina se amuză că niște oameni s-au minunat de fotografie și i-au acordat atâta atenție.

I-ar plăcea să
pozeze pentru reviste de modă, cândva, de ce nu, dar i se pare prea simplu
să-și câștige traiul așa. De când a deschis ochii, nimic n-a fost ușor, nici
pentru ea, nici pentru cei din jurul ei. Așa că înaintează prudent printre
lumini, întrebându-și mama din ochi dacă are voie să se joace puțin de-a
starul. 

După ce a fost nenorocit de soție și a făcut pușcărie în Mexic, Claudiu Răducanu a revenit în România. E incredibil cum arată acum fostul golgeter de la Steaua

GSP.RO

După ce a fost nenorocit de soție și a făcut pușcărie în Mexic, Claudiu Răducanu a revenit în România. E incredibil cum arată acum fostul golgeter de la Steaua


Horoscop 6 octombrie. Ce zodie are parte de nemulțumiri pe plan profesional. O altă zodie are o zi excelentă

HOROSCOP

Horoscop 6 octombrie. Ce zodie are parte de nemulțumiri pe plan profesional. O altă zodie are o zi excelentă

Urmărește cel mai nou VIDEO

Hits: 237

Arata mai mult

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Close