Clik Aici!
caracaldiicotdincaOpinii EVZrechizitoriu

Procurorii DIICOT și-au îndeplinit cu brio misiunea în cazul Caracal: Nu s-au abătut nici măcar cu o virgulă de la teza cu care a debutat acum șase luni ancheta: Cea a asasinului singuratic, iute la mînie

Luni, 13 ianuarie 2020, DIICOT a transmis Dosarul Parchetului General. Procurorul general, Bogdan Licu nu l-a semnat imediat pentru trimiterea în judecată. A anunțat printr-un Comunicat că „În vederea soluționării (…) s-a constituit un colectiv format din procurori din cadrul Serviciului de îndrumare și control (S.Î.C.) și Secției de urmărire penală și criminalistică (S.U.P.C.) – Biroul Criminalistică, care va examina actele de urmărire penală efectuate în cauză și va întocmi un referat cu propuneri, referat care va sta la baza fundamentării deciziei procurorului general”.

Deși – repet – decizia marca o premieră în istoria justiției române, deoarece e greu de crezut că un colectiv de procurori care n-au lucrat la dosar s-ar putea pronunța profesionist asupra actelor întocmite de procurori care au lucrat la dosar, toată lumea se aștepta ca numitul colectiv să se apuce de lucru și prin asta decizia procurorului general să mai întîrzie.

Marți însă, dosarul a fost confirmat ca fiind corect și prin urmare DIICOT l-a trimis în instanță. Comunicatul Parchetului general invocă verificarea și întocmirea unor referate de către colectivul respectiv, documente care constată că Dosarul poate fi trimis în instanță. De ce a fost nevoie de comedia cu verificarea de către un colectiv? Ca să nu spună lumea că un dosar de o asemenea importanță mediatică a fost tratat ca un dosar obișnuit. Faptul nu ne miră. De a lungul întregii anchete, care a durat aproape șase luni, procurorii DIICOT au fost preocupați mult mai mult de publicitatea mediatică făcută investigației decît de investigarea propriu zisă.

Putea să nu muște nițel din friptura gloriei mediatice și Bogdan Licu?

Despre Cazul Caracal am scris de a lungul timpului 26 de comentarii.

Toate comentariile mele de pe cristoiublog.ro, ca și toate multele intervenții televizate, au avut drept notă comună observația că:

Întreaga anchetă, declanșată din 26 iulie 2019 de Parchetul de pe lîngă Tribunalul Caracal, preluată apoi de DIICOT Craiova și în cele din urmă de DIICOT de la Centru, n-a avut drept scop descoperirea adevărului, ci dimpotrivă ascunderea acestuia sub o perdea de fum mediatică.

Scriam în comentariul Diversiunea Monstrul cu butoiul. Azi: Alexandra a fost declarată ucisă pentru a nu mai fi căutată din 18 august 2019 că de la început ancheta a luat în calcul ipoteza că Alexandra Măceșanu a fost ucisă și arsă într-un butoi improvizat:

„Ca urmare a apelurilor Alexandrei Măceșanu la 112, a discuțiilor acesteia prin telefon cu doi polițiști de la Caracal, Procuratura și Poliția intră în alertă. O minoră a fost răpită și e ținută cu forța de răpitor într-o locație din oraș!

Documentele oficiale fundamentale – Raportul MAI, Raportul publicat de Alexandru Cumpănașu – surprind o întreagă agitație pentru a afla cine a răpit-o pentru ca astfel fata să fie găsită și recuperată. Cu chiu cu vai se află numele răpitorului. Se obțin mandate de percheziție la locuințele acestuia.

Se înțelege de la sine că mandatele fuseseră obținute pentru a putea pătrunde legal în casa lui Gheorghe Dincă și a o căuta pe Alexandra Măceșanu. (…) Într-adevăr, motivînd că au găsit niște fragmente osoase despre care medicul legist spunea că ar putea fi umane, precum și bijuteriile Alexandrei, polițiștii și procurorii descinși ca s-o caute pe fata răpită opresc căutarea la un sfert de ceas de la pătrundere și declarînd că fata a fost omorîtă, declină dosarul la Parchetul Olt pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.

O simplă cercetare a declarațiilor oficiale din ziua de 26 iulie 2019 ajunge la o concluzie descumpănitoare. Alexandra a fost declarată ucisă pentru a nu mai fi căutată. La 11.45, purtătorul de cuvînt al IGPR, Georgian Drăgan, lansa ipoteza, rapid devenită teză mai întîi și axiomă mai apoi, a asasinării de către Gheorghe Dincă a Alexandrei și a Luizei. La ora 13.07, tot Georgian Drăgan declară la Antena 3: «În acest moment, colegii mei iau în calcul toate ipotezele, însă, din ceea ce a declarat medicul legist, ar fi vorba despre două persoane ale căror rămăşiţe au fost depistate în urma acestei percheziţii».

La ora 14.06, 26 iulie 2019, prim procurorul Parchetului de pe lîngă Tribunalul Olt, Anca Anuța, declară că la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Olt a fost deschis dosar penal pentru omor calificat. Inițial dosarul a fost deschis la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Caracal, pentru lipsire de libertate, a mai spus Anca Anuța. Cît ai bate din palme răpirea devine omor deosebit de grav. Cei de la fața locului se concentrează pe descoperirea de probe privind omorul și nu pe descoperirea fetei.

Să revedem faptele din perspectiva vieții. Gheorghe Dincă, identificat a fi răpitorul, deși pînă la intrarea în locuință nu se putea spune asta precis, nu era o Grupare ISIS. Era pentru cei care intră în locuința sa la ora șase un cetățean fără cazier, fără nici cea mai mică bănuială c-ar fi în stare nu de o răpire de minoră în vederea violării, nu de un asasinat, ci de o faptă incredibilă chiar și în filme: Omorîrea și arderea cadavrului într-un butoi. E firesc să ne întrebăm: Admițînd că în timpul căutării fetei anchetatorii au dat de un morman de cenușă în care se aflau oseminte ce păreau umane (păreau, nu era nimic sigur), și de bijuteriile Alexandrei, cum dracu de i-a dus mintea imediat la chestia cu arderea cadavrului ziua în amiaza mare în plin oraș?

Nu de alta, dar varianta cu arderea în butoi nu e crezută de nimeni din țara asta nici după ce IML a confirmat că ADNul din oasele respective erau ale Alexandrei. Cum de-au fost siguri că Alexandra a fost omorîtă și incinerată? Nu găsiseră cadavrul, iar despre oase nu erau siguri nici măcar că sînt de om. Și chiar dacă ar fi luat în calcul ipoteza asta, de ce au oprit căutarea fetei?

Intraseră ca să găsească fata, nu ca să-l acuze pe Dincă de omor. În astfel de cazuri, de regulă, anchetatorii nu renunță o clipă la ipoteza că răpita e în viață. Se putea presupune că Alexandra a fost dusă într-o altă locație, la un complice, sau zace abandonată într-o groapă, într-o pădure. Se putea presupune că e ținută undeva în vederea scoaterii peste graniță.

Autoritățile declanșează în astfel de cazuri o amplă operațiune de căutare sub semnul urgenței. Fără a găsi cadavrul fetei, invocînd niște rămășițe umane, autoritățile proclamă că fata e moartă și, prin urmare, nu mai trebuie căutată”.

Duminică, 27 iulie 2019, o surpriză de proporții:

Gheorghe Dincă recunoaște c-a ucis-o și c-a ars-o, ba mai mult că la fel a procedat și cu o altă fată dispărută Luiza Melencu. Duminică, 28 iulie 2019, cînd s-a produs minunea recunoașterii, anchetatorii n-aveau nici o probă pentru a dovedi că Gheorghe Dincă le-a ucis pe cele două fete și că prin urmare n-avea rost să mai fie căutate. De regulă un criminal își recunoaște cu greu și într-un timp îndelungat crimele, fie cînd e pus în fața unor dovezi zdrobitoare, fie cînd acceptă un acord de recunoaștere.

  1. Ca într-o romanță, Gheorghe Dincă recunoaște c-a ucis-o pe Alexandra, ba mai mult, pune de la el, ca discount, și faptul c-a ucis-o și Luiza Melencu, o dispărută care le dădea mari bătăi de cap procurorilor, pentru că familia voia neapărat să fie găsită. Prin momentul său de Monte Cristo de Caracal, Gheorghe Dincă i-a salvat pe procurorii DIICOT. Dacă fata e moartă și mai ales arsă în butoi, n-are rost s-o mai căutăm. Îi facem rost familiei de cenușă, care se găsește din belșug pe plaiurile noastre de foc de lemne.

  2. O anchetă penală pleacă de la ipotezele primelor zile pentru a lua în calcul și alte ipoteze. Nu s-a întîmplat asta în Dosarul Caracal.

Ancheta a durat șase luni. S-au cheltuit sume enorme, s-a apelat la instituții străine, inclusiv la FBI, atenția opiniei publice a fost ținută în priză, procurori din cadrul DIICOT, specializați în infracțiuni complexe precum cele de terorism, s-au ocupat de ceea ce din punct de vedere al Codului penal era un caz de omor.

Ce ne spune Rechizitoriul, rezultatul acestui incredibil consum de bani, oameni, energie, timp?

Că Gheorghe Dincă le-a ucis pe cele două fete, după care le-a ars.

Exact ipoteza de lucru cu care a pornit ancheta în urmă cu șase luni.

Pe ce se bazează acuzația?

Pe declarațiile lui Gheorghe Dincă din 27 iulie 2019.

Asta în condițiile în care Gheorghe Dincă și-a retras în zilele din urmă declarația inițială.

Comunicatul DIICOT, care sintetizează Rechizitoriul ne dezvăluie un fapt halucinant:

Descrierea modului în care au fost ucise cele două fete, o descriere plină de amănunte, e o simplă transcriere a ceea ce a spus Dincă despre felul în care le-a omorît.

Iată descrierea din Rechizitoriu a felului în care a murit Alexandra Măceșanu:

„Observând că aceasta a reușit să-și desfacă lanțul cu care era legată de pat, să își scoată banda adezivă de la ochi (fără a putea să se elibereze de sfoara groasă de la picioare) și că ținea în mînă un telefon vechi găsit în cameră, avînd o atitudine total schimbată (victima minoră efectuase mai multe apeluri la SNAU 112, de pe telefonul găsit în camera inculpatului), lovindu-se și de refuzul categoric al victimei de a se mai supune tratamentului degradant și violurilor repetate, cu intenție, i-a aplicat acesteia cel puțin o lovitură cu pumnul în zona capului și în timp ce se afla întinsă la pămînt, a sugrumat-o cu ambele mîini, cauzîndu-i astfel decesul.”

Ca să susții că victima a fost sugrumată cu ambele mîini, și în felul acesta a fost omorîtă, trebui să ai ca probă raportul medicului legist despre felul în care a murit victima. Și atunci, coroborat cu mărturia lui Gheorghe Dincă, își poți permite, tu, procuror să te lansezi într-o asemenea descriere. Numai că în cazul Alexandrei Măceșanu și al Luizei Melencu nu există nici un cadavru. Anchetatorii s-au bazat exclusiv pe mărturia lui Dincă. Din cîte se vede, mărturia lui Dincă are menirea de a convinge că n-a fost un asasinat de criminal în serie (ca de exemplu, un asasinat ritualic, de mare cruzime) ci unul de criminal ajuns din furie la momentul de a ucide.

Prin aceasta, după șase luni de anchetă, DIICOT nu face altceva decît să repete ipoteza de lucru din dimineața lui 25 iulie 2019:

Gheorghe Dincă a comis un omor apropiat de omorul din imprudență.

Gheorghe Dincă e un asasin singuratic, dar nu din cruzime, ci din nestăpînirea nervilor.

Alexandra Măceșanu mai întîi și Luiza Melencu mai apoi n-avea nici un rost să fie căutate de poliția din Caracal, deoarece ele erau moarte la șase dimineața, cînd a avut loc intervenția.

Am scris de zeci de ori pe parcursul anchetei că procurorii n-au altă preocupare decît aceea de a nu se abate de la ipoteza din dimineața lui 26 iulie 2019, cea a asasinului singuratic.

Rechizitoriul – un text de telenovelă turcească – confirmă această realitate.

Din motive ținînd de siguranța națională întreaga anchetă a avut drept scop evitarea cu orice preț a oricărui fapt care ar fi putut sugera măcar existența unei rețele.

Hits: 12

Arata mai mult

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Close